romana
Reviews
Angela Szabo: an invitation inside a magic perception of a South American type: a fabulous universe that integrates and reorganize the reality both fabulously and naturally. The absolute friendly color palette and the preciousness of the brush strokes are completed with a refined and elegant sense of humor.
Ioan Halalae, Forma 20 Magazine
An Infinit 8 of March
He who haven’t met Angela Szabo until the varnishing day from the County Library, had identify her easily from the effusive and genuine colors that can be found equally in her paintings and in her vestimentary composition. And the purity of the colors becomes natural in the naïf-savant paintings, loved by whosoever, children or profound spirits. Among the plastic poems exhibited, the artwork “Gate to infinity” could illustrate the cosmic-relativistic verses from the eminescian creations “Luceafarul” and “La steaua”. Any physicist lost in the exhibition would be strike immediately by the artistically proposed solution for the great enigma of the modern science. The fact that the light is both wave and particle. How? Alongside the light’s filtering slot, the artist startle with a fracture of geometry, from the quantum chess squares table to Einstein’s curved space and time (mentioning that the world’s scientists are working hardly and vainly to reconcile the quantum mechanics with the relativistic mechanics of old Einstein). And the second filter for observing the fabulous “light balls” is created from the women with arborous torso and “peacock eye” like hair, an expressive metaphor of the human-nature interplay.
I asked the artist, where did she came from with this wonder, because it was obvious that she wasn’t specialized in quantum or relativistic physics.
“It was near Easter. The old lady (from the picture alongside “Gate to Infinity” – red.) knocked from her club and there was light! I also appealed to other symbols retrievable in many people’s cultures around the world. That’s how I felt to paint at the moment and I’m glad if the result is inspiring the viewers”, Angela Szabo told us simply, but with a bright face.
Cristian Horgos
The drawing from the world’s carpet
Looking at Angela’s images, my imaginary museum had opened at the great mythical drawings viewable only from the sky’s heights, the ones from England, Peru, France, America, Scandinavia, Australia… In fact, the whole Earth is a system of communicating pipes, articulating an essential language about the making, unmaking and remaking of the world and about the living gesture, eternal, therefor perpetually present of the Creator in the heart of his creation. Angela’s images are also speaking to us about the power and the permanence of this tutelary gesture. They translate in a playful visual language tales from all ages with creatures from all the kingdoms of the imaginary. Gifted with the water diviner’s wooden wand and befriended with the conjurer’s dragon, Angela is wondering graciously around the world, or between the worlds, to be more precise, easily stepping or noisily clamping over waters and valleys, with her ears mostly focused to the voices of the mountain. That’s why her paintings are always coming along with a smile and with the serenity of the one blessed with access to the encrypted voices of the fairy-tales. Her drawing is precise and graceful, her color is clear and bright. There are no darkness and obscureness in her painting because once you personally decrypted it, the world of the imaginary is strewing in front of you like a shining carpet, like a boulevard of the nature’s splendors, from beyond every space and every time.
Ramona Novicov
De cele mai multe ori criticul de artă este un personaj acru, preţios, şi sperietor pentru slujitorii penelului a dălţii sau a penei de scris, spre delectarea unei laturi a spiritului uman- cârcoteala, personal nu mă revendic de la această generalitate sau regulă aşa că am să încerc să prezint opera Angelei aşa cum o văd eu.
Clujeancă prin naştere, bănăţeancă prin adopţie şi nu în ultimul rând bihoreancă prin vieţuire, Angi Szabo şi-a început drumul artistic ca textilistă pentru ca în final să cedeze tentaţiei şevaletului în preajma căruia pânza prinde viaţă, iar imaginaţia devine realitate. Personaliate puternică, extrem de sensibilă, câteodată acaparatoare, artista a renunţat la viaţa urbană, schimbând caliatea de cetăţean pe aceea de stapână a muntelui.
Deşi poate suna desuet sau chiar zgârietor la urechea unora, ruralul, lumea fantastică a satului este pentru Angi una dintre sursele de inspiraţie, iar apropierea de rădăcina acestuia, este ca o apropiere de origini, de acel atemporal: „Pe-un picior de plai, Pe-o gură de Rai”. Formaţia primară a artistei se resimte în creaţia acesteia, însă trebuie remarcat faptul că din pânzele ei personaje precum clarobscurul, realismul sau academismul s-au ascuns, au fugit, făcând loc luminii, imaginilor clare, care la rândul lor reprezintă fragmente ce privite în ansamblu creează o mitologie proprie a artistei.
Lectura pânzelor semnate de Angela Szabo, dincolo de şocul cromatic propus, atinge, prin subiectele alese uneori spontan de artistă, o coardă ascunsă a fiinţei aceea a lui „homo ludens”, prea puţin exploatată în arta contemporană.
Universul basmelor fixate în suprafaţa pictată pe pânză, animează balade ori poveşti (Pe-o gură de Rai, Pastorala etc.) care fac parte integrantă a universului rural.
Dincolo de aceste imagini gasim în creaţia Angelei, incursiuni mistice prin surprinderea unor caractere ale unei umanităţi ideatice cum sunt cele care compun ciclul „Zodiac”, astfel în prim-plan apare antropos-ul zodiei iar în planul secund un univers în mişcare. Un aspect estetic ce trebuie subliniat aici este crearea unor personaje fantastice având caractere mixte atât antropomorfe cât şi zoomorfe, nu este un caz unic de hibridizare a a personajului, este un fenomen ale cărui origini sunt de căutat în arta preistorică, în acea artă a copilăriei spiritului uman. În cazul noastru însă, acest fenomen capătă dimensiuni noi, astfel ajutată de un simţ al culorii desăvârşit, artista creează atmosfera unor lucrări precum ”Şoapte”, făcând privitorul părtaş discret la dialogul celor două personaje.
Somptuoase prin atitudine sau dimpotrivă predispuse unui joc imaginar, unele dintre personajele Angelei vin dintr-o percepţie subconştientă a artei maya, artă care de la redescoperirea ei, în prima jumătare a secolului trecut a suscitat şi continuă să suscite imaginaţia omului contemporan. Însă şi aici măiestria artistei sa face remarcată prin reinventarea atitudinii personajelor. Dacă în arta mayaşă personajul este grav, static uneori înzestrat cu atribute groteşti menite a impresiona privitorul amintindui-i de gloria şi puterea regelui, în arta Angelei acest personaje sunt pe deplin răzbunate într-un conflict imaginar. Atfel personajele Angelei sunt, aşa cum spuneam mai sus, somptuoase, ele se mişcă plutind într-o lume smulsă din tenebrele penumbrei, printre culori a căror unică menire este aceea de a simbliza vitalitatea şi triumful în faţa apăsării şi al răbdării timpului.
Sigur că fiecare operă are o poveste proprie, unele dintre aceste poveşti le cunosc, unele însă nu şi ar fi de prisos a le aminti pe toate ţinând cont de economia acestei Laudatio, o va face Angi într-un volum separat, sau într-un catalog al tabloului-basm, pe care mulţi îl aşteaptă.
Bestiarul fabulos al universului artistic al Angelei este strălucit completat prin apariţia unui personaj care se trage din universul cantemirian, şi anume „neasemuitul inorog” simbol al înţelepciunii căruia Angi îi asociază o „doamnă”, pentru ca nu cumva el inorogul să aibă din întâmplare sentimentul unicităţii.
Fiinţa din pânzele artistei pluteşte, ea nu este fixată în limita unei spaţialităţi date de ancorarea pe pămînt, într-o acţiune, sau pur şi simplu într-o atitudine, artista nu condamnă omul la o existenţă încorsetată, astfel încât imaginea creeată este una dinamică, o imagine vie, a cărei realitate poate fi doar dedusă.
Înainte de a încheia aş vrea să mai subliniez faptul că profund conştientă de valoarea actului creator, artista îşi asumă un rol extrem de important acela de artist-şaman, sau călător între lumi. Fie pentru o oră fie pentru mai multe, meditaţia la lucrările Angelei te poartă fără să vrei, pe mai sus invocatul: „Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai”, sau în poveşti care se reinventează sub privirea privitorului.
Dr. Calin Ghemis, Muzeul tarii Crisurilor
Interview with Angela Szabo on www.galeriadearta.com
Angela Szabo este o artistă cu un stil inconfudabil: amestec de culturi, idei universale, culori vii. Pentru a-i cunoaşte mai bine gândirea artistică, i-am adresat câteva întrebări, la care ne-a răspuns cu sinceritate. (continuare...)
