english 
Recenzii
Angela Szabo: o invitaţie într-o percepţie magică de tip sudamerican: un univers fabulos, care integrează şi reorganizează realitatea, într-un mod şi uimitor dar şi absolut firesc. Gama de culori incredibil de prietenoase şi preţiozitatea pensulelor fine sunt accesorizate cu un umor aparte, fin şi elegant.
Ioan Halalae, revista Forma 20
Un 8 Martie infinit
Cine nu a cunoscut-o pe Angela Szabo până la vernisajul de marţi, de la Biblioteca Judeteana, a identificat-o uşor după culorile exuberante şi sincere regăsite atât în tablouri cât şi în compoziţia vestimentară. Iar puritatea culorilor devine naturală în picturile naiv-savante, care plac şi copiilor dar pot uimi şi spiritele profunde. Dintre poemele plastice expuse, lucrarea „Poarta spre Infinit” ar putea ilustra strofele cosmic-relativiste din creaţiile eminesciene „Luceafărul” sau „La Steaua”. Oricărui fizician rătăcit în expoziţie i-ar sări imediat în ochi soluţia propusă artistic pentru marea enigmă a ştiinţei moderne. Şi anume faptul că lumina e şi undă şi corpuscul. Cum? Lângă fanta de filtrare a luminii, artista surprinde cu o rupere de geometrie, de la cuantica tablă cu pătrăţele de şah la spaţiu-timpul curbat al lui Einstein (cu menţiunea că savanţii lumii se căznesc încă degeaba să împace mecanica cuantică cu gravitaţia relativistă a bătrânului Einstein). Iar al doilea filtru de observare a fantasticilor „bulgăraşi de lumină” e format din femeile cu tors de arbore şi păr gen „ochi de păun”, o metaforă expresivă a interacţiei om-natură.
Am întrebat-o pe artistă de unde a scos minunăţia asta, deşi era clar că nu s-a specializat în cuantică sau fizică relativistă.
„Era în prag de Paşte. Bătrânica (din poza alăturată picturii «Poarta spre Infinit» – n.red.) a bătut din toiag şi s-a făcut lumină! Am mai apelat şi la câteva simboluri care se regăsesc la multe popoare şi culturi ale lumii. Aşa am simţit eu să pictez la acel moment şi mă bucur dacă rezultatul inspiră privitorii”, ne-a răspuns simplu, dar cu un chip luminos, Angela Szabo.
Cristian Horgos
Desenul din covorul lumii
Privind imaginile Angelei, muzeul meu imaginar s-a deschis la marile desene mitice ce se văd doar din înaltul cerului, cele din Anglia, Peru, Franța, America, Scandinavia, Australia... De fapt, întreg pământul e un sistem de vase comunicante ce articulează un limbaj esențial despre facerea, desfacerea și refacerea lumii și despre gestul viu, veșnic, deci mereu prezent al Creatorului în inima creației sale. Despre puterea și permanența acestui gest tutelar ne vorbesc și imaginile Angelei. Ele traduc într-un jucăuș limbaj vizual povești din toate timpurile, cu făpturi din toate regnurile imaginarului. Înzestrată cu nuielușa căutătorului de ape și împrietenită cu balaurul solomonarului, Angela se plimbă cu grație prin lume, mai exact printre lumi, pășind ușor sau tropotind peste ape și văi, cu ureche ciulită mai ales la glasurile muntelui. De aceea imaginile ei sunt mereu însoțite de un zâmbet, de serenitatea celui ce are acces la vocile încifrate ale basmului. Desenul ei e precis și suplu, culoarea ei e limpede și luminoasă. Nu sunt tenebre și clar-obscururi în pictura ei pentru că, odată decodată în cheie proprie, lumea imaginarului se așterne în față ca un covor strălucitor, ca un bulevard al splendorilor firii, cea de dincolo de orice spațiu și de orice timp.
Ramona Novicov
De cele mai multe ori criticul de artă este un personaj acru, preţios, şi sperietor pentru slujitorii penelului a dălţii sau a penei de scris, spre delectarea unei laturi a spiritului uman- cârcoteala, personal nu mă revendic de la această generalitate sau regulă aşa că am să încerc să prezint opera Angelei aşa cum o văd eu.
Clujeancă prin naştere, bănăţeancă prin adopţie şi nu în ultimul rând bihoreancă prin vieţuire, Angi Szabo şi-a început drumul artistic ca textilistă pentru ca în final să cedeze tentaţiei şevaletului în preajma căruia pânza prinde viaţă, iar imaginaţia devine realitate. Personaliate puternică, extrem de sensibilă, câteodată acaparatoare, artista a renunţat la viaţa urbană, schimbând caliatea de cetăţean pe aceea de stapână a muntelui.
Deşi poate suna desuet sau chiar zgârietor la urechea unora, ruralul, lumea fantastică a satului este pentru Angi una dintre sursele de inspiraţie, iar apropierea de rădăcina acestuia, este ca o apropiere de origini, de acel atemporal: „Pe-un picior de plai, Pe-o gură de Rai”. Formaţia primară a artistei se resimte în creaţia acesteia, însă trebuie remarcat faptul că din pânzele ei personaje precum clarobscurul, realismul sau academismul s-au ascuns, au fugit, făcând loc luminii, imaginilor clare, care la rândul lor reprezintă fragmente ce privite în ansamblu creează o mitologie proprie a artistei.
Lectura pânzelor semnate de Angela Szabo, dincolo de şocul cromatic propus, atinge, prin subiectele alese uneori spontan de artistă, o coardă ascunsă a fiinţei aceea a lui „homo ludens”, prea puţin exploatată în arta contemporană.
Universul basmelor fixate în suprafaţa pictată pe pânză, animează balade ori poveşti (Pe-o gură de Rai, Pastorala etc.) care fac parte integrantă a universului rural.
Dincolo de aceste imagini gasim în creaţia Angelei, incursiuni mistice prin surprinderea unor caractere ale unei umanităţi ideatice cum sunt cele care compun ciclul „Zodiac”, astfel în prim-plan apare antropos-ul zodiei iar în planul secund un univers în mişcare. Un aspect estetic ce trebuie subliniat aici este crearea unor personaje fantastice având caractere mixte atât antropomorfe cât şi zoomorfe, nu este un caz unic de hibridizare a a personajului, este un fenomen ale cărui origini sunt de căutat în arta preistorică, în acea artă a copilăriei spiritului uman. În cazul noastru însă, acest fenomen capătă dimensiuni noi, astfel ajutată de un simţ al culorii desăvârşit, artista creează atmosfera unor lucrări precum ”Şoapte”, făcând privitorul părtaş discret la dialogul celor două personaje.
Somptuoase prin atitudine sau dimpotrivă predispuse unui joc imaginar, unele dintre personajele Angelei vin dintr-o percepţie subconştientă a artei maya, artă care de la redescoperirea ei, în prima jumătare a secolului trecut a suscitat şi continuă să suscite imaginaţia omului contemporan. Însă şi aici măiestria artistei sa face remarcată prin reinventarea atitudinii personajelor. Dacă în arta mayaşă personajul este grav, static uneori înzestrat cu atribute groteşti menite a impresiona privitorul amintindui-i de gloria şi puterea regelui, în arta Angelei acest personaje sunt pe deplin răzbunate într-un conflict imaginar. Atfel personajele Angelei sunt, aşa cum spuneam mai sus, somptuoase, ele se mişcă plutind într-o lume smulsă din tenebrele penumbrei, printre culori a căror unică menire este aceea de a simbliza vitalitatea şi triumful în faţa apăsării şi al răbdării timpului.
Sigur că fiecare operă are o poveste proprie, unele dintre aceste poveşti le cunosc, unele însă nu şi ar fi de prisos a le aminti pe toate ţinând cont de economia acestei Laudatio, o va face Angi într-un volum separat, sau într-un catalog al tabloului-basm, pe care mulţi îl aşteaptă.
Bestiarul fabulos al universului artistic al Angelei este strălucit completat prin apariţia unui personaj care se trage din universul cantemirian, şi anume „neasemuitul inorog” simbol al înţelepciunii căruia Angi îi asociază o „doamnă”, pentru ca nu cumva el inorogul să aibă din întâmplare sentimentul unicităţii.
Fiinţa din pânzele artistei pluteşte, ea nu este fixată în limita unei spaţialităţi date de ancorarea pe pămînt, într-o acţiune, sau pur şi simplu într-o atitudine, artista nu condamnă omul la o existenţă încorsetată, astfel încât imaginea creeată este una dinamică, o imagine vie, a cărei realitate poate fi doar dedusă.
Înainte de a încheia aş vrea să mai subliniez faptul că profund conştientă de valoarea actului creator, artista îşi asumă un rol extrem de important acela de artist-şaman, sau călător între lumi. Fie pentru o oră fie pentru mai multe, meditaţia la lucrările Angelei te poartă fără să vrei, pe mai sus invocatul: „Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai”, sau în poveşti care se reinventează sub privirea privitorului.
Dr. Calin Ghemis, Muzeul tarii Crisurilor
Interviu cu pictoriţa Angela Szabo pe www.galeriadearta.com
Angela Szabo este o artistă cu un stil inconfudabil: amestec de culturi, idei universale, culori vii. Pentru a-i cunoaşte mai bine gândirea artistică, i-am adresat câteva întrebări, la care ne-a răspuns cu sinceritate. (continuare...)
